(A) O citronada la Citroniers

2018. Vara/toamna. Nu e prea frig afara, inca iti poti permite sa stai la o terasa mai ales daca ai o patura pe genunchi si nu doar un tricou pe tine. Ma aflu in Bucuresti si astept emotionat intalnirea cu reprezentatii unei edituri. Le-am trimis acum vreo 6 luni deja manuscrisul pentru prima mea carte. N-au dat nici un semn initial, insa acum o saptamana m-au sunat brusc si mi-au cerut sa ne intalnim. Am acceptat normal, plin de speranta.

Mi-au dat intalnire la ora 18:00 la Hotel Domenii Plaza, parte a Residence Hotels. Urma sa ne intalnim la restaurantul Citroniers. S-au oferit sa ma conduca insa stiu zona de pe vremea studentiei, e una din zonele mele preferate. Asa ca am luat o masina pana la manastirea Casin si de acolo m-am dus pe jos, e foarte aproape.

sigla-citroniers-300x150

Nu stiam insa de ce au ales tocmai acest restaurant, insa mi-au explicat mai tarziu ca este preferatul lor pe nisa asta, fiindca ei cam stiu cam tot ce inseamna restaurant bio Bucuresti.

In fine, zis si facut, cei de la editura nu ajunsesera inca. Pana au venit ei, profitand si de faptul ca nu era multa lume, am vizitat restaurantul. Este un restaurant destul de mare, de circa 80 de persoane, amenajat in mod special as putea spune. Mi-a placut ca este spatios si mesele sunt intime. Nu este genul de restaurant unde oamenii sunt ingramaditi, aici poti respira in voie. Si asta e important, imi plac localurile aerisite.

domenii-15

In calitate de muzician amator, n-aveam cum sa nu ma bucur de acel pian vintage, ce arata minunat. Da un aer special locului, inspirational pentru mine. Culmea, este si functional, la evenimente chiar este sau poate fi folosit.

Intre timp, au ajuns si cei de la editura, un el si o ea.

Ei mi-au vorbit mult mai mult despre local, erau de-ai casei. Ea cel putin imi spunea ca aici sarbatoreste cam tot si tot aici vine si cu clientii sa incheie afacerile. Detaliul asta m-a facut sa-mi creasca pulsul destul de mult… speram ca de asta sunt si eu aici.

Desi restaurantul e foarte ok, Alina, persoana de la editura, n-a fost multumita. A zis ca e prea frumos afara ca sa stam inauntru. Asa ca am mers sus, pe terasa Astrodom, situata pe acoperisul hotelului. Privelistea mi-a taiat rasuflarea, trebuie sa recunosc. Eram fascinat de cat de frumos se vede totul si Arcul de Triumf si manastirea Casin si tot. Plus asezarea ascunsa a meselor, lumina nu foarte puternica totul a dat un aer special.

t1

Parca esti pe alta lume. Una e sa mananci intr-un local obisnuit si alta intr-un local de genul, atmosfera e alta, te simti alftel. Si discutiile sunt altele, esti mai relaxat, mai destins, mai deschis la nou si la oportunitati chiar.

Ne-am asezat la o masa chiar apropiata de balustrada, de unde puteai sa vezi cam in toate directiile. In fine, discutam asa cateva banalitati pana una alta. Alina mi-a zis ca vrea sa discutam mai tarziu afacerile dar sa stau linistit, ca este totul in regula. N-o stiam de mult timp insa am avut incredere in ea. Ca atare m-am relaxat si m-am bucurat de priveliste.

A venit insa vremea sa comandam ceva de mancare. Alina s-a hotarat repede insa eu nu, o cam lalaiam. Meniul era diversificat, poate prea diversificat pentru mine. Gasesti cam tot ce vrei de mancare, de la preparate din bucataria mediteraneana dar si bucataria traditionala sau internationala. Produsele folosite in bucatarie sunt bio, iar deserturile sunt preparate in casa, ca si celelalte preparate. Fiindca tot nu ma hotaram, Alina a ales ea pentru mine si mi-a zis ca ar fi cazul sa traiesc ceva mai sanatos si ca totul incepe de la mancare.

Ca atare, m-am delectat cu o caracatita la gratar pe pat de salata iceberg si dressing vinegret.

caracatita-la-aperitiv

A urmat la felul principal tot un gratar, un somon la gratar impreuna cu broccoli de data asta.

f1

De obicei nu servesc si desert, insa de data asta… n-aveam cum sa ratez acest “nougat glace”.

nougat-glace

O cafea buna dupa, n-avea cum sa lipseasca la fel cum nu strica nici un pahar de vin, inainte, in timp ce si dupa-masa.

Dupa asa o masa, Alinami-a dat si vestea pe care o asteptam de fapt. Mi-a spus ca le-a placut foarte mult manuscrisul meu si ca il vor publica. Trebuie doar sa ne punem de acord cu detaliile, cu ce avem de facut etc. Era vorba doar de niste formalitati pana la urma asa ca m-am relaxat complet si m-am bucurat de restul serii.

-Alina, i-am spus spre sfarsit, mai am un singur dor, cum zicea poetul.

-Care e acela? zise ea zambind.

-Putem organiza lansarea cartii aici? imi place enorm de mult ideea si mi se pare ca s-ar potrivi cu subiectul…

-Sigur ca da, zambi ea. Oricum asta voiam sa-ti propun si eu dar cand ajungeam la momentul acela…

Articol scris pentru SuperBlog 2016.

Imagini preluate de pe citroniers.ro

(A) O citronada la Citroniers
Evalueaza acest articol!

3 comments

  1. Uite, vezi ce se întâmplă dacă nu citești cu atenție enunțul probei? 🙂 Noi am zis Citroniers sau Oliviers. Terasa Astrodom este pe acoperișul Hotelului Domenii Plaza, dar nu are același meniu ca și restaurantul. Acolo vorbim despre altceva (este deschisă în sezonul cald, mai – septembrie, iar preparatele sunt mai mult la grill). Oricum, ai scris despre Citroniers, deci nu este grav. 🙂 Mulțumim pentru articol și mult succes în continuare! Te așteptăm să-ți lansezi cartea pe „terasa de sub stele”. 🙂

    1. Oh shit, ai dreptate, evident. N-am fost atent e clar. Acum asta e, mi-o asum. 🙂 Multumesc frumos de vizita si sper sa se intample candva, chiar am planuri in acest sens. Daca se si materializeaza, e alta discutie! 🙂 Mult succes si tie!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *